Capitolul 1 - Introducere

Era o zi frumoasă de primăvară, iar micul ursuleț Bruno se juca singur în pădure. Se uită în jur și observă că toți prietenii săi lipseau și începu să se simtă singur și plictisit. Bruno își dorea să se joace cu cineva, să exploreze lumea și să descopere lucruri noi. Așa că, strigă din toți plămânii: "Joacă-te cu mine! Cineva să se joace cu mine?".


Capitolul 2 - Întâlnirea cu prietenii

La scurt timp, Bruno a auzit niște zgomote în apropiere și s-a dus să vadă ce era. Erau prietenii săi, ursuleții Alex, Coco și Mia, care alergau prin pădure. "Salut, Bruno!" strigară ei în cor. "Ce faci?"
"Mă joc singur", răspunse Bruno cu tristețe.
"De ce nu te joci cu noi?", întrebă Alex.
"Sigur că da!" exclamă Bruno. "Ce vreți să facem?"


Capitolul 3 - Jocul

"Haideți să explorăm pădurea!" sugerase Coco.
Și astfel, cei patru ursuleți porniră la explorare. Alex a condus grupul, arătându-le un izvor minunat, cu apă limpede și rece. Mia a găsit o tufă cu afine dulci, iar Coco a descoperit o pădure secretă cu un covor de mușchi moale, perfect pentru a te odihni.
În timp ce se jucau, au găsit și o groapă mare, umplută cu frunze uscate. Bruno a început să se rostogolească prin ea, iar prietenii săi au început să îl urmeze. În scurt timp, groapa s-a transformat într-o zonă de joacă mare și distractivă, în care cei patru prieteni se jucau și se distrau.


Capitolul 4 - Descoperirea

În timp ce se jucau, Bruno a observat ceva ciudat într-un copac de lângă ei. Era un cuib de pasăre, iar în el se aflau puii de pasăre, care încercau să zboare. Bruno a început să urmărească pasărea mamă, care îi învăța pe puii săi să zboare. Prietenii săi l-au urmat și ei, iar toți au rămas fascinați de spectacolul din fața lor.


Capitolul 5 - Finalul povestirii

După ce s-au jucat destul, prietenii s-au așezat pe un copac și s-au relaxat. Era o zi minunată de primăvară și ei erau fericiți că s-au jucat împreună. În timp ce priveau pădurea, ei și-au dat seama cât de frumoasă era și cât de multe lucruri interesante pot să descopere dacă se joacă împreună. În timp ce priveau peisajul, un vânt ușor începu să bată, aducând cu el petale de flori și frunze. "Uau, uită-te la asta!", exclamă Coco, arătând spre copacii din jur. "Este atât de frumos!", spuse Mia, uimită de culorile vii ale florilor. "Toate aceste lucruri frumoase ar fi rămas neobservate dacă nu am fi venit aici împreună", zise Alex, zâmbindu-le prietenilor săi. "Da, ai dreptate, Alex", spuse Bruno. "Îmi place să mă joc cu voi. Vă mulțumesc că v-ați alăturat mie astăzi." Și cu aceste cuvinte, prietenii își luă rămas bun și se întoarseră acasă, gândindu-se la ziua minunată pe care au petrecut-o împreună. Bruno era mulțumit că s-a jucat cu prietenii săi și că a descoperit atât de multe lucruri noi. Și în mintea lui, își promisese că se va juca cu ei din nou cât de curând.